MAHOMEDAN A adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care se refera la cultul lui Mahomed care apartzine acestui cult; musulman (invechit rar) mahometanicesc. Innoiri shi spargeri in leagea mah[u]metana (a. 1695). FN 67. Cartea cea data de Mahomet in care sa coprinde credintza mahometana sa numeshte coran. CR (1829) 200¹/32. Slujba religiii maometane va raminea sloboda. ib. (1830) 152¹/46. Se raspindise vestea... k el avea de gind sa lepede credintza creshtina shi sa imbratzisheze k shi fratele sau religia mahomedana. XENOPOL I. R. V 56. 2. S. m. shi f. Adept al religiei lui Mahomed musulman; p. restr. turc. Mah[u]metanilor le arata nenorociri (a. 1695). FN 56. Introduse numitul Ferdinant o comisie cercetatoare shi pedepsitoare asupra acestor moametani. AR (1829) 237¹/9. Sau hotarit nestramutat k in Valahiile mica shi mare precum shi in Moldova nici un moametan sa nu sa poata ashaza cu locuintza sa. GT (1839) 63741 cf. ALEXANDRESCU O. I 83. Un prefect din Dobrogea a refuzat sa primeasca o delegatzie de mahomedani. C. PETRESCU R. DR. 46. ◊ (Adjectival) Luna cu sagetatoriul arata intre norodul mahumetan razboaie (a. 1694). FN 24 cf. 29. Pl.: mahomedani e. SHi: mahometán a (invechit) mahumetán a maometán a muhamedán a (BARCIANU) moametán a adj. s. m. shi f. De la n. pr. Mahomed. Variantele cu mo < n. pr. Mohamed (alta forma a lui Mahomed). Pentru variantele cu t cf. fr. m a h o m e t a n it. m a o m e t t a n o.