MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s. f. Femeie care locuiește într-o mahala, într-un cartier mărginaș; femeie cu apucături vulgare, care se ceartă și bîrfește. Bîrfești pe socoteala lui, ca mahalagioaicele. C. PETRESCU, C. V. 237. Dacă între Zița și Veta era o deosebire de vîrstă de șapte-opt ani, ea, ca mahalagioaică, trebuia să-i zică surorii sale «țațo». IBRĂILEANU, S. 51.