Definiția cu ID-ul 1251138:
Tezaur
MAGNETOMÉTRU s. n. Instrument de măsurare a intensității cîmpurilor magnetice. În același plan, se găsește acul unui magnetometru. CIȘMAN, FIZ. II, 365. - Pl.: magnetomeire. – Din fr. magnétométre.
MAGNETOMÉTRU s. n. Instrument de măsurare a intensității cîmpurilor magnetice. În același plan, se găsește acul unui magnetometru. CIȘMAN, FIZ. II, 365. - Pl.: magnetomeire. – Din fr. magnétométre.