MAGNETOIZOLÁNT (< magneto- + izolant) s. m. Material dielectric format de pulberi feromagnetice (alsifer, permalloy etc.) presate cu lianți izolanți; se folosește (sub formă de bastonașe) ca miez în bobinele de înaltă frecvență și sub formă lichidă la realizarea unor ambreiaje electromagnetice; magnetodielectric.