MAGNETISM s. n. 1. Proprietate pe care o au corpurile magnetice de a atrage fierul sau alte corpuri feromagnetice. Magnetismul este cauza atracției ce se face între fer și între magnet. MARIN, F. 11. După ce s-a magnetizat... , oțelul ține magnetismul mai mult timp. BARASCH, M. III, 61/24. Cercetările asupra electricităței și a magnetismului au mîntuit de la pierdere o mulțime de bogății. CONTEMPORANUL, I, 204. Această proprietate era mai înainte atribuită unei puteri fizice particulare, numite magnetism; astăzi însă se admite că este datorită electricității. PONI, F. 232. ◊ F i g. Avea o atracție, un magnetism uman, care te robea de la prima vedere. BART, E. 376. ♦ (De obicei determinat prin „terestru” sau „pămîntesc”) Totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice pămîntului. Fertinet, franțez, face, din porunca lui Ludovic, riga Franței, o călătorie înconjurînd globul spre a defini figura pămîntului în emisferul austral și magnitismul, aducînd descrieri foarte interesante. GENILIE, G. 60/7, cf. ȘĂINEANU, D. U. BIANU, D. S. ♦ Magnetism animal = fluid universal despre care se credea că străbate toate corpurile însuflețite și că se poate transmite (în anumite condiții) de la om la om ; concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe presupusele proprietăți ale acestui fluid. Unii au întrebuințat [la operație] mijloacele narcotice, alții magnetismul animal. TURNESCU, MED. OP. 4. Ne vom ocupa aci numai de magnetismul animal sau de mesmerism, după numele lui Mesmer, care a emis doctrina falsă după care ființele animate și neanimate sufer influența unui agent universal supus la legi fizice. BIANU, D. S. 441. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor magnetice. Jurnalul de Odesa din 7 septembrie arată de la Strasburg o descoperire în magnetism. CR (1829), 220²/18. In noaptea de la 15 spre 16 s-au prădat cămara vestitului naturalist Humboldt, furîndu-i-să toate instrumentările cu care el se slujea la observațiile sale asupra magnetismului și asupra tuturor părților fizicei. ib. (1830), 19²/25. - Și: (învechit) magnitísm s. n. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus. – Magnitísm < ngr. μαγνητισμός.