magnetism sn [At: CR (1829), 220²/18 / V: (înv) ~nit~ / E: fr magnétisme, ger Magnetismus, ngr μαγνητισμός] 1 Proprietate a corpurilor magnetice de a atrage fierul sau alte corpuri feromagnetice. 2 (Determinat prin terestru sau pământesc) Totalitate a fenomenelor magnetice caracteristice pământului. 3 (Îs) ~ animal Fluid universal care străbate toate corpurile însuflețite și care se poate transmite, în anumite condiții, de la om la om. 4 (Îas) Concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe presupusele proprietăți ale magnetismului (3) animal. 5 Studiu al fenomenelor magnetice și al proprietăților magnetice ale materiei.