MACINÁ vb. I. T r a n z. (Folosit shi a b s o l.) 1. (Complementul indica boabe de cereale ; subiectul este o persoana) A preface in faina cu ajutorul valtzurilor sau al pietrelor morii. Ducea la Siret de macina. NECULCE l. 360. Facu rinduiala k sa macine griul ce mai era la moara. SLAVICI O. I 227. Sau dus odata doua fete la moara sa macine. MARIAN S. R. II 48. Poposeau sub salciile care imprejmuiau moara ashteptind sashi macine grauntzele. ANGHELIOSIF C. L. 24. Au macinat porumbul shi o parte din griu. V. ROM. septembrie 1 953 166. Unul macina la moara (= fiecare la rindul sau). Cf. ZANNE P. III 239. Un om macina altul face azima din faina lui se spune cind unul munceshte shi altul trage foloasele. Cf. id. ib. V 398. ◊ E x p r. A macina cuiva = a implini cuiva dorintzele ai face pe plac. ZANNE P. V 399. A macina faina = a face o treaba zadarnica (fiindca a fost deja facuta) ; a repeta (eventual sub alta forma) un lucru facut sau spus mai inainte. IORDAN. ◊ (Rar cu complementul „faina”) Morile. . . care macina faina (sfirshitul sec. XVIII) LET. III 263/14. Moara cu care au macinat faina. DRAGHICI R. 77/28. ◊ (Subiectul este moara pietrele sau valtzurile ei) O macina griul mai bine SHinvirtate roata mereu! COSHBUC P. I 65. La moara lui Ghitza Lungu pietrele macinau boabe shi rumanii vorbe. SADOVEANU M. C. 126. Atunci moara sa pornit Rotzile shi leanvirtit SHi pe loc a macinat Tot griul cel secerat. ANT. LIT. POP. I 622. Moara nu macina pina nu o ungi la fus. ZANNE P. III 234. Doua pietri tari nu pot macina bine. id. ib. 296. Piatra care nu e buna Rau macina totdeauna. id. ib. 297. ◊ R e f l. p a s. Orzul sau secara uscata se macina. I. IONESCU D. 253. Alta faina se macina la moara (= sa schimbat rostul lucrurilor). Cf. CREANGA A. 7 ZANNE P. III 545. La mine nu se macina asha ushor (= cu mine nu potzi face ce vrei). PAMFILE C. 47. ◊ Refl. Spune bade maicata K shi de sar macina In moara k faina Noi deom fi dragi neom lua. RETEGANUL TR. 86. ♦ (Complementul indica materii solide) A preface in pulbere sau in fragmente marunte (cu ajutorul unor mori speciale sau al unor mashini dispozitive instrumente). V. r i sh n i p i s a. Minca oamenii papura care o usca shi o macina. M. COSTIN LET. I 350/14. Erau silitzi a macina coaja copacilor. ODOBESCU S. L 323. Vaile cari minau piuele [de aur] inca nu inghetzasera niciodata shi ei puteau macina mereu. AGIRBICEANU 407 cf. 529. Mashini de macinat cafea. C. PETRESCU I. I 8. * (Prin exagerare) Sfarma piatra cu largi pasuri calca munte dupa munte. . . unde vedeo stinca nalta el o macina cu palma. ALECSANDRI P. III 238. ♦ A sfarima a farimitza ; a framinta. Cerca sa priveasca nepasator la lumea care macina glodul ulitzii. SADOVEANU O. VIII 155. ♦ R e f l. p a s. Zapada se macina sub talpi. STANCU D. 168. ♦ (Regional) A sfarima a mustui (strugurii) (SecasheniOravitza). Cf. ALR SN I h 232/29. ♦ (Regional despre stomac) A mistui. Numi macina rinza. ALR I/438 cf. ALR II/I h 101. 2. (De obicei despre agentzi fizici) A minca a roade ; p. ext. a ruina a distruge. Carii rod shi macina lemnul. CONTEMPORANUL V₂ 505. Banii shi sculele „odoarele” pe cari rugina nu le poate macina decit dupa veacuri. PAMFILE COM. 1. Voi insa shtitzi k numai Pleshcutza Sta linga sat de cind veacul. . . SHi no macina nici ploile nici vintzul nici Timpul. BENIUC C. P. 69. ◊ R e f l. p a s. Moara cea veche sa macinat de vreme. C. PETRESCU S. 24. ◊ Fi g. (Despre boli) In emigratzie Balcescu a trait tot mai parasit boala la macinat tot mai mult. LUPTA DE CLASA 1 953 nr. 12 110. Ajunsese la capatul puterilor; au macinato shi boala shi remushcarile shi deznadejdea. V. ROM. august 1954 128. ♦ F i g. (Complementul indica un gind o grija un necaz) A nelinishti a chinui a consuma. Incepui sa am mustrari de cuget. . . macinat intre sentimentul meu absurd shi intre dreptele sentimente care mi le inspira barbatul Clarei. GALACTION O. 100. Cufundat in bezna shi macinat de suferintze poporul muncitor era minat in abatoarele razboaielor imperialiste. SCINTEIA 1 953 nr. 2 574. ♦ R e f l. (Despre pamint) A se surpa. ALR I 395/180 cf. 395/803. 3. F i g. A vorbi (mult shi necontrolat) a trancani. V. m e l i tz a¹. Cetisa acum cartzile mai toate SHi multe shtia macina din gura. BUDAIDELEANU T. V. 125 cf. LB BARCIANU. Clevetirii. . . i place sa macine shi gura lumei e greu so fereci. ANGHELIOSIF C. L. 25. Bagatzi limban gura. . . k doar tzio cam fi de cind macini! PETICA O. 216. Macinam shi noi doua vorbe. SADOVEANU M. C. 29. Alaturi de placerea dea auzi ei se straduiau sa se bucure vazind felul cum macina gura vorbitorului. CONTEMP. 1 956 nr. 483 3/6. ◊ R e f l. p a s. Cita vorba sa macinat aici k din ea sa iasa apa chioara shi fum shi vint. PAS Z. IV 253. 4. F i g. (Cu complementul „gind”) A chib zui pe indelete a examina indelung a prefira (in minte) ; a rumega a depana. „Mai avem vreme sa cugetam shi sa vedem ceavem de facut” se gindea Ducavoda macinind in minte ginduri amare. SADOVEANU Z. C. 105. Am plecat macinind ginduri negre. BRAESCU A. 172. Voicu ishi invirtea palaria in mina k sashi macine mai bine gindurile. CAMIL PETRESCU O. III 160. Prez. ind.: macin. Lat. machinari.