MACELARIE s. f. 1. (Invechit shi regional) Loc unde se taiau vitele destinate consumului (invechit) scaun (regional) taietorie belitoare (v. a b a t o r); pravalie pentru desfacerea carnii destinate consumului (invechit shi regional) mesernitza casapie (Transilv.) fleshcarie carnarie (v. h a l a). Casapul zabovindusa in casapnitza (mesarnitza carnarie macelarie) dupa lucrul sau. TZICHINDEAL F. 197/3 cf. ZILOT CRON. 82 LB POLIZU PONTBRIANT D. COSTINESCU. Natzl shi Gubacec taiau carne in macélarie iar Ladman cumpara vitele lucra la taietorie shi le aducea carnea taiata. SLAVICI O. II 168 cf. 167 BARCIANU. Vitele. . . treceau la macelariile din Austria shi Germania. N. A. BOGDAN C. M. 90 cf. DS. In jurul macelariilor . . . aveau loc cele mai crunte batalii. GALACTION O. 309. Sau strins k ciinii la macelarie se spune despre oamenii care se aduna in numar mare oriunde cred k pot trage vreun folos. Cf. ZANNE P. V 398. 2. Ocupatzia macelarului (1); (rar) macelarit¹. Macel[a]rie sa chiam[a] negustorie (a 1713). IORGA S. D. V 353. 3. (Invechit) Macelarire (2); macel. SHi vaz in Tramontana linga o girla facinduse macelarii de oshti turceshti (a. 1693). FN 17 cf. 25. Mare au fost macelaria cazacilor. ASACHI S. L. II 8 cf. 27 54. Privea macelaria ce incepuse. NEGRUZZI S. I 152. Aceasta macilarie nemaipomenita de oameni. MARIAN T. 135. Pl.: macelarii. SHi: (regional) macilarie s. f. Macelar + suf. ie. Pentru sensul 3 cf. m a c e l a r i (3).