MACAT s.n. (Mold.) 1. Loc (acoperit) de pe podea care shed turcii. Lau pus viziriul de au shedzut inaintea viziriului pre macat. NECULCE. Domnul nu shedi in scaun ce shad amindoi pe macat. GHEORGACHI. Am shezut alature pe macat frumos. H 1771 85^r; cf. H 1771 81^v 88^v. 2. Cuvertura. Era facut k un pat lungu cit sa incapa doi oameni dea lungul shi ashternutul foarte frumos shi macatul cu canafuri shi margaritariu. H 1771 94^r. Care odaie era foarte frumos imbracata cu macaturile ... de Hindie. $H 1779² 75^v. Etimologie: tc. makat. Cf. odeal strai (1) velintza.