Definitzia cu ID-ul 502192:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
macará (macarále) s. f. Aparat unealta de ridicat. Mr. macara. Tc. makara (Miklosich Türk. Elem. II 122; Roesler 572; Meyer 255; SHeineanu II 240; Berneker II 9; Lokotsch 1371) cf. ngr. μακαρᾶς alb. makarë sb. bg. makara. Macarau s. n. (Olt. manivela de putz cu scripete) este acelashi cuvint.