MAC¹ interj. 1. (De obicei repetat, uneori pronunțat cu „a” prelungit) Cuvînt care imită strigătul caracteristic al rațelor. Dacă rața trebuie să facă „mac! mac!”, tătuțu face ca rața. ARGHEZI, C. J. 14. Rața zice: maca, maca! TEODORESCU, P. P. 349, cf. H III 263. [Rața]: maac, mac, mac, de te năucește, nu alta. SEVASTOS, N. 331. Mac-mac – cu colac – cu colac, ALR II 5739/219. 2. (Regional) Onomatopee care redă strigătul caracteristic al broaștelor (Căzănești-Slobozia). ALR SN III h 730/723. Cîntă broaștele mac, mac. ib. Și: maca interj. Onomatopee.