2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

mănare sf [At: DLR / Pl: (rar) ~nări / E: măna] 1 Contaminare cu mană (22). 2 Distrugere a plantelor din cauza manei (22). 3 (Pgn) Putrezire.

MĂNÁ, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre plante și recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei. – Din mană.

MĂNÁ, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre plante și recolte) A căpăta mană (2); a se strica din cauza manei. – Din mană.

măna vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (1) ~ni / Pzi: 3 ~nează / E: mană] (D. unele plante cultivate) 1 A căpăta mană (22). 2 A se strica din cauza manei (22). 3 (Pgn) A putrezi.

mâni v vz măna

MĂNÁ, pers. 3 mănează, vb. I. Refl. (Despre unele plante) A căpăta boala numită mană; a se îngălbeni, a se strica.

A SE MĂNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre cereale, plante, fructe) A fi atins de mană; a se strica din cauza manei. /Din mană

Ortografice DOOM

!măná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se măneáză

măná vb., ind. prez. 3 sg. măneáză

Tezaur

MĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se m ă n a. - V. măna.

MĂNÁ vb. I. Refl. (Despre unele plante cultivate) 1. A căpăta mană (II 1). Cf. ȘĂINEANU, D. U., DM. A se strica din cauza manei (II 2); a putrezi. Cf. PĂCALĂ, M. R. 140. – Prez. ind. pers. 3: mănează. – Și: (1) măní vb. IV. ȘĂINEANU, D. U. – V. mană.

Intrare: mănare
mănare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănare
  • mănarea
plural
  • mănări
  • mănările
genitiv-dativ singular
  • mănări
  • mănării
plural
  • mănări
  • mănărilor
vocativ singular
plural
Intrare: măna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măna
  • mănare
  • mănat
  • mănatu‑
  • mănând
  • mănându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mănea
(să)
  • măneze
  • măna
  • mănă
  • mănase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mănea
(să)
  • măneze
  • mănau
  • măna
  • mănaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mănaverb

  • 1. (Despre plante și recolte) A căpăta mană; a se strica din cauza manei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • mană DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „mănare

Visit YouGlish.com