LĂTURÁȘ, -Ă (< latură) adj., s. m. 1. Adj. (despre cai; și subst.) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga calului (sau cailor) dintre hulube. 2. S. m. (La pl.; în Evul Mediu, în Moldova) Țărani dependenți de pe domeniile feudale, care îndeplineau prestații în muncă, natură și bani în folosul proprietarului. Spre deosebire de vecini, aveau dreptul la strămutare.