LUSTRUÍ lustruiesc vb. IV. Tranz. A da lustru a face sa luceasca suprafatza unui lucru. A lustrui mobila. ▭ Darabanii ishi lustruira curelele. SADOVEANU O. VII 68. ♦ Refl. Fig. A se pune intro lumina favorabila; a se fali a se lauda. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel Nu slavindute pe tine... lustruinduse pe el Sub a numelui tau umbra. EMINESCU O. I 134.