LUSTRUÍ lustruiesc vb. IV. Tranz. A da lustru¹ (prin frecare) a face sa luceasca sa sclipeasca suprafatza unui obiect. ◊ Mashina de lustruit = mashina pentru lustruirea mecanizata a pieilor. Piatra de lustruit = piatra de fildesh de agat sau de onix de forma unei lopatzele sau a unui pinten prevazuta cu un maner de lemn care serveshte la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cartzi shi la reviste. ♦ Tranz. shi refl. Fig. A (se) gati a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune intro lumina favorabila; a (se) lauda. Lustru¹ + suf. ui.