1) lústru n. pl. urĭ (it. lustro d. lustrare a lustrui; ngr. lûstron turc. lustro). Stralucire luciŭ; pelea numita „lac” are lustru. Fig. Splendoare. A da lustru a lustrui (fig.) a da stralucire: Aceasta fapta da shi maĭ mare lustru gloriiĭ luĭ. Saracie cu lustru (iron.) mare saracie saracie lucie.