lústru s. n. Stralucire luciu. Mr. lustru. It. lustro partzial prin tc. lustro „crema de ghete” cf. ngr. λοῦστρο „stralucire”. Der. in lat. lustrum (Pushcariu 1004) nu este posibila. Der. lustragiu s. m. (cel ce curatza pantofii) din tc. lustraci; lustragerie s. f. (loc unde se lustruieshte incaltzamintea); lustrui vb. (a da pantofii cu crema; a curatza a da luciu); lustruiala s. f. (actziunea de a lustrui); lustrina s. f. (tzesatura lucioasa) din fr. lustrine.