LÚSTRU¹ s. n. Stralucire naturala sau obtzinuta prin procedee artificiale a suprafetzei unui obiect; luciu. ◊ Expr. Saracie cu lustru = saracie mare saracie lucie. ♦ Aspect lucios care il capata unele obiecte stofe etc. din cauza uzarii. ♦ Luciu imprimat fetzelor obiectelor de incaltzaminte printro prelucrare corespunzatoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoiala stralucire aparenta; superficialitate. Din fr. lustre it. lustro.