lumína i (lumnina lumninea) s.f. 1. Lumanare: „Cand e aproape de sfarshit omului de regula i se da sa tzina o lumina in mana ce reprezinta curatzenia sufleteasca” (Barlea 1924 II: 472). Conform obiceiului la capul mortului trebuie sa arda o lumanare pe toata perioada priveghiului (timp de trei zile) avand credintza k astfel sufletul acestuia va gasi drumul spre Lumea Cealalta. „In locutz de lumninele / Imi punetzi patru nuiele” (Lenghel 1962). Creshtinismul a preluat lumanarea k element de cult din Antichitatea greaca shi romana. 2. Lumina ochiului pupila (ALR 1964: 39). Lat. lux „lumina”.