LÚCIU² IE lucii adj. 1. (Despre obiecte) Care rasfringe razele de lumina care straluceshte; lucitor lucios. Doinind treceau veseli flacaii prin sat Cu luciile coase peun umar robust. COSHBUC P. II 203. Lacul dormea neted luciu k oglinda. VLAHUTZA O. A. 469. Lucii picaturi de smoala la pamint cad sfiriind. EMINESCU O. I 50. Riul luciu sencovoaie sub copaci k un balaur Ce in raza diminetzii mishca solzii lui de aur. ALECSANDRI P. A. 124. 2. Cu lustru lustruit p. ext. alunecos. Trecea k un fior printro dunga de umbra o shopirla lucie; peste parcul vechi plutea o linishte mare. SADOVEANU O. V 581. Fiind podelile tare lucii [margeaua] sa duriga chiar sub pat. RETEGANUL P. V 14. Un singe purpuriu vapsi pielea lui lucie k atlazul. NEGRUZZI S. I 42. ◊ Expr. Saracie lucie = saracie totala desavirshita. Nau nici de unele. Saracie lucie. Podul gol staulul gol. PAS Z. III 278. Dara ortul popii ramiind in urma lor casa toaca shi o saracie lucie. ISPIRESCU L. 286. Mai! Dar ce saracie lucie pe aici pe la rai zise Ivan. CREANGA P. 308. ◊ (Adverbial rar in expr.) Sarac luciu = sarac lipit pamintului. La bagat in judecatzi... shi la lasat sarac luciu. DELAVRANCEA S. 19. 3. (Despre un teren un drum) Neted lucios; lipsit de obstacole liber deschis. Trecura pe pod de gheatza shi gasira cale lucie spre tirg. SADOVEANU B. 69. Nu mai raminea turcilor decit o pustietate intinsa shi lucie. ISPIRESCU la TDRG. Gerul da aripi de vultur cailor in spumegare Ce santrec pe cimpul luciu scotzind aburi lungi pe nare. ALECSANDRI P. A. 113. Pronuntzat: (f.) cie.