LÚCIU¹ luciuri s. n. 1. Aspectul unui corp neted datorit reflexiei regulate a luminii pe suprafatza lui. Ele puneau pietrele cele scumpe jos shi la luciul lor ishi cautau hrana. SBIERA P. 244. ◊ (Concretizat) Luciul zimtzuit al secerii scrishneshte shuiera fulgeran soare doboaran pale holdele aurii. SANDU D. P. 37. ♦ Fig. Stralucire splendoare. Satira [latina] nu se cufunda cu Persiu in intuneric; un nou luciu o ashtepta sub puternica peana a lui Juvenal. ODOBESCU S. I 49. ♦ Lustru. Luciul parchetului. ◊ A da luciu v. da. 2. Suprafatza stralucitoare a anumitor lucruri care rasfring razele de lumina. Chipul shagalnic In luciul oglinzii tzil catzi. FRUNZA Z. 9. Co lacoma dorintza privi pe luciul negru al apei. BART E. 184. SHi daca norii deshi se duc De iesen luciu luna E k aminte sami aduc De tinentotdeauna. EMINESCU O. I 193. ◊ Fig. Pe luciul politic Macari luneca. NEGRUZZI S. II 246.