LUCIÓS, -OÁSĂ, lucioși, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrînge lumină, care sclipește. Așa de frumos era oul și lucios. ISPIRESCU, L. 266. Fierul taie brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. ALECSANDRI, P. A. 120. O cremene lucioasă. ȘEZ. IV 131. Scoate paloșul lucios. TEODORESCU, P. P. 633. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare. Lupul... e cu ochii lucioși și așezați pieziș către bot. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. Ochi lucioși purta. ALEXANDRESCU, M. 339. 2. (Despre surse de lumină) Care strălucește, strălucitor. Puzderia de stele lucioase. NEGRUZZI, S. II 134. ♦ Luminos. A trecut ziua lucioasă, Vine noaptea răcoroasă... Și ortacii nu se culcă, Dară stau și tot ascultă. DEȘLIU, M. 48.