LOVÍRE loviri s. f. Actziunea de a (se) lovi shi rezultatul ei; lovitura izbitura. Se aud intermitent Loviri de sape. CAMIL PETRESCU V. 67. Luntrea... inainteaza in lovire de lopetzi. EMINESCU O. I 154. Vorbele lui erau loviri de cutzit pentru Zoe. NEGRUZZI S. I 19. ♦ Fig. Nenorocire napasta. Grigorie oborit subt asta noua lovire ridica numai ochii la cer shi suspina. NEGRUZZI S. I 228.