loví (lovésc lovít) vb. 1. A ataca a se napusti. 2. A izbi a da lovituri. 3. A biciui a bate cu a pedepsi. 4. (Refl.) A se ciocni. 5. (Refl.) A coincide a se armoniza. 6. (Refl.) A se pune de acord a se invoi. Sl. loviti „a prinde a apuca” (Miklosich Slaw. Elem. 28; Moklosich Lexicon 342; Cihac II 177; Berneker 735; Conev 94) cf. bg. lovja „a apuca”. Pentru semantism cf. SHeineanu Semasiol. 167 shi Skok Dacor. IX 216. Der. loava s. f. (Olt. noroc coincidentza fericita); loveala s. f. (inv. lovitura); lovishte s. f. (virtej cuvint inv. din sl. lovište „ingraditura parc de vinatoare”; sensul rom. numai la Dosoftei pare sa fie o improprietate); lovitura s. f. (izbitura; chilipir). Dupa Conev 37 loava provine direct din bg. lov „lovitura”.