loc n. pl. urĭ (lat. lŏcus it. luógo pv. loc fr. lieu cat. lloc sp. luego pg. logo). Spatziŭ ocupat de un corp: casa zidita pe locu alteĭ case. Spatziŭ liber: aceasta casa are mult loc in prejur trasurile nu maĭ aveaŭ loc de trecut. Punct anumit regiune tzinut: ma duc in locu natal in muntziĭ noshtri is locurĭ incintatoare. Localitate: obiceĭurile loculuĭ. Punct fix unde trebuĭe sa staĭ orĭ sa shezĭ: acest vagon are 24 de locurĭ. Parte a corpuluĭ: el a fost ranit in treĭ locurĭ corabia s’a spart in doŭa locurĭ. Pasagiu dintr’o carte: citind aceasta carte am plins in multe locurĭ. Timp potrivit ocaziune: nu e acuma loc de vorba. Rang treapta pozitziune sociala saŭ ĭerarhica: lasatzil pe mojic la locu luĭ! Adv. Loculuĭ pe loc tot in acel loc tot aicĭ: a raminea loculuĭ aceasta scrisoare e adresata loculuĭ )lat. loco). De loc de fel nicĭ de cum: vintu nu sufla de loc. La loc cum eraĭ in ainte: dute la loc (reĭatzĭ locu) la loc (reĭashĭ locu shi pozitziunea!I a face un lucru la loc (al face cum era al repara). In loc de pentru inlocuind: eraŭ doĭ in loc de unu. La un loc impreuna: fratziĭ locuĭaŭ la un loc. Pe loc (in Olt. de loc) imediat indata numaĭ de cat: cum la vazut pe loc la shi prins. In partea loculuĭ in localitate. Din capu loculuĭ chear de la inceput. In primu loc in primu rind intre ceĭ (cele) dintiĭ. Locurĭ comune in retorica izvoare generale din care se aprovizioneaza un orator ideĭ generale adevarurĭ banale (V. truizm). Locurĭ rele 1. locurĭ pe unde poporu crede k umbla spiritele rele strigoiĭ stahiile 2. localurĭ de coruptziune. Locurĭ sfinte undes bisericĭ shi minastirĭ maĭ ales Ĭerusalimu shi Muntele Atos. Locurĭ albe pasagiĭ libere (nescrise) in carte. A avea loc (fr. avoir lieu) a se face a se intimpla: ceremonia va avea loc mine. A da loc a da ocaziune: aceasta vorba a dat loc uneĭ discusiunĭ aprinse. A tzinea loc a inlocui: locotenentu tzinea loc de capitan. A face loc cuĭva aĭ lasa loc liber k sa treaca orĭ sa sheada (k simpla interj. loc! adica „facetzĭ loc de trecut”). A lua loc a ocupa loc a te pune pe scaun. A nutzĭ afla loc saŭ locu a nu putea sta loculuĭ de nelinishte. A pune pe cineva la locu luĭ al fortza sa se astimpere. A fi la locu taŭ a te purta cuviincĭos. Acest cal nu ĭa din loc nu urneshte carutza din loc ci numaĭ se agita.