loc (lócuri) s. n. 1. Ashezare situatzie pozitzie. 2. Populatzie; tirg. 3. Insarcinare serviciu functzie. 4. Cauza motiv. 5. Timp oportunitate. 6. Parte. 7. Capacitate suprafatza. 8. Ordin rang. 9. Teren regiune. 10. Imobil casa. 11. Localitate ashezare. Deloc de fel. In loc in schimb. La loc k mai inainte. La un loc impreuna. Pe loc imediat. Mr. megl. istr. loc. Lat. lǒcus (Diez I 253; Pushcariu 986; CandreaDens. 1004; REW 5097); cf. it. luogo prov. loc fr. lieu cat. lloc sp. luego port. logo. Pentru expresia deloc cf. cat. enlloc (Iordan BF IX 155). Der. inloca vb. (rar a plasa a situa); inlocui vb. (a substitui); inlocuitor s. m. (substitut); intruloca (var. introloca intruluca inturluca) vb. (a reuni a aduna; a culege; refl. a se asocia) comp. cu intru (dupa Scriban cu intr’un); alocuri (var. alocurea) in expresia pe alocuri (din loc in loc); alocurea adv. (in afara locului; in apropiere de); cf. locui locash. Der. neol. local adj. din fr. local; local s. n. (restaurant casa); localnic adj. (indigen) din pol. lokalny rus. lokalinyj (Tiktin); localitate s. f. (loc tirg) din fr. localité; localiza vb. din fr. localiser; locatar s. m. (chiriash) din fr. locataire; locativ adj. din fr. locatif; locatziune s. f. (taxa) din fr. location termen juridic; sublocatziune s. f. (subinchiriere subarendare); sublocator s. m. (subchiriash) din fr.; loco prefix din fr. loco (locomobila s. f.; locomotiva s. f.; locomotor adj.; locomotziune s. f.; locotenent s. m. din it. locotenente; locotenentza s. f.); sublocotenent s. m. din fr. souslieutenant; loctziitor s. m. traducere a fr. lieutenant; prealocui vb. (a locui) dupa sl. prebyvati inv.