LOC locuri s. n. I. 1. Punct portziune determinata in spatziu. ◊ Loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se afla cineva stand nemishcat fara a se deplasa. In (sau pe) loc = a) pe aceeashi bucata de pamant acolo unde se afla cineva sau ceva; b) neclintit; c) imediat intro clipa. ◊ Expr. Pe loc repaus = comanda militara indicand ieshirea din pozitzia de nemishcare a soldatului shi adoptarea unei pozitzii mai libere. Ai sta cuiva mintea in loc se spune cand cineva se afla in fatza unui lucru de neintzeles care nul poate cuprinde cu mintea. A sta pe loc = a se opri (din mers). La loc = acolo unde era mai inainte unde statea de obicei. ◊ Expr. Ai veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emotzia a se linishti; ai trece spaima. A pune pe cineva la locul lui = ai da cuiva o lectzie de bunacuviintza a arata cuiva ce se cuvine shi ce nu. (Fam.) La loc comanda (sau mishcarea) se spune pentru a reveni asupra unei dispozitzii (sau asupra unei mishcari greshite). La un loc = impreuna laolalta. Pana intrun (sau la un) loc = pana la un punct sau pana la un moment; intro masura oarecare. In (sau peste) tot locul = pretutindeni. Din loc in loc (sau dintrun loc intraltul) = a) de colo pana colo incoace shi incolo; b) din distantza in distantza ici shi colo. Pe unele (sau rar une) locuri = ici shi colo pe alocuri. ◊ Expr. A o lua (sau a porni) din loc = a pleca de undeva. A nushi (mai) afla (sau gasi) locul sau a nul (mai) tzine (sau incapea) pe cineva locul = a nu mai avea astampar sau odihna; a fi nerabdator nelinishtit. A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva ai pricinui neajunsuri. A sta (sau a se tzine a ramane a incremeni) tzintuit locului (sau pe loc in loc) = a sta neclintit fara sa se mishte. A sta la un loc = a sta linishtit a fi cuminte. A muta din loc = a duce in alta parte. (A merge a veni a pleca etc.) la fatza locului = (a se deplasa) acolo unde sa intamplat ceva (pentru a face cercetari). O palma de loc = o distantza mica. ♦ (Pop.) Bucata de pamant (cultivabil). ◊ Loc de casa = teren destinat pentru constructzie. Loc de veci = teren intrun cimitir aflat in proprietatea cuiva shi destinat pentru morminte sau cavouri. ♦ Regiune; tzinut; p. ext. tzara. ♦ Ashezare omeneasca localitate; regiunea tzara localitatea in care sa nascut cineva. ◊ Expr. (A fi) de loc (sau de locul lui ori al ei etc.) din... sau din partea locului = (a fi) originar din... sau din regiunea unde se afla cineva. 2. Spatziu ocupat de cineva sau de ceva. ◊ Loc de munca (sau de productzie) = parte din suprafatza unei unitatzi economice in care un lucrator sau un grup de lucratori executa anumite operatzii in vederea obtzinerii productziei folosind in acest scop utilaj shi echipament tehnic corespunzator. Loc de munca = intreprindere sau institutzie in care o persoana ishi desfashoara activitatea in mod obishnuit. ◊ Expr. A lua loc = a se asheza. Ia loc! = shezi! Ashi face loc = ashi croi un drum a razbate. A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva. (A fi) la locul lui = (a fi) asha cum se cuvine. 3. Pasaj intro scrisoare; publicatzie in care a aparut un anumit lucru. II. 1. Slujba post²; functzie. 2. Situatzie sociala a cuiva; p. gener. situatzie. ◊ Loc comun v. comun. ◊ Expr. (A se pune) in locul cuiva = (a se inchipui) in situatzia cuiva (pentru al putea intzelege). III. Moment potrivit; prilej ocazie. ◊ Expr. A da loc la... = a avea drept urmare; a determina a provoca. A fi locul = a fi cazul a fi nimerit. A avea loc = a se intampla a se produce. Din capul locului = de la inceput. IV. (In expr.) In loc de... sau in locul... se spune pentru a arata o inlocuire o substituire. In loc sa... (sau de a...) se spune pentru a arata raportul de opozitzie dintre doua idei doua actziuni etc. Lat. locus.