LINGUSHÍ lingushesc vb. IV. Tranz. A cauta sa cishtigi bunavointza cuiva prin vorbe shi atitudini magulitoare prin laude exagerate shi ipocrite; a maguli a adula. Sa lasat dus de nas shi tras pe sfoara de totzi sharlatanii carel lingusheau. VLAHUTZA O. A. III 43. Incepu so lingusheasca cu vorbe mierloitoare. ISPIRESCU L. 47. ◊ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. «pe linga») A inceput a se lingushi pe linga batrinul. RETEGANUL P. III 79. Procletul de zmeu se lingushea pe linga muma baiatului. ISPIRESCU L. 125.