LINGURÓI linguroaie s. n. Augmentativ al lui lingura; lingura mare polonic. Mestecau in cazane din mers cu linguroaiele. CAMILAR N. I 9. ◊ Expr. A minca banii (paralele sau averea) cu linguroiul = a cheltui fara masura. Cind stai la Paris... maninci paralele cu linguroiul. C. PETRESCU R. DR. 167.