LIMBUȚÍE, limbuții, s. f. Înclinare spre vorbă multă; vorbărie, flecăreală. Trăncănea înainte, cu acea exasperantă, vervă și uitare de sine a oamenilor bolnavi de limbuție, care se îmbată vorbind. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. Să punem mărginire la limbuția noastră. NEGRUZZI, S. II 211. Limbuția e mai rea decît beția. PANN, P. V. I 15. ◊ Fig. Păsările au început cu limbuția lor... Cucul s-aude cîntînd. DELAVRANCEA, A. 127.