LIMBÚT A limbutzi te adj. (Despre oameni) Care vorbeshte mult; guraliv vorbaretz flecar. De hatirul lor ishi pierduse vremea cu acest fanfaron limbut. C. PETRESCU A. R. 27. Vorbi shi ea... cu nishte graiuri ce ar fi lasat la degetul cel mic pe cea mai limbuta teleloaica. ISPIRESCU U. 8. Ai dat biletul Marioarei? intrebai pe feciorul cel limbut. BOLINTINEANU O. 338. ◊ Fig. Vrabiile limbute ciripesc. ODOBESCU S. III 77. ◊ (Substantivat) Cind i avea vro taina mare sa no descoperi altora mai ales limbutzilor. SBIERA P. 192. ♦ (Invechit) Elocvent. Mam apucat de cetit pre Tucidid shi pre Xenofon... aceshti vestitzi shi limbutzi autori. NEGRUZZI S. I 61.