limbut ~a [At: ANON. CAR. / Pl: ~utzi ~e / E: ml *linguutus] 12 smf a (Om) care vorbeshte mult shi fara rost Si: guraliv vorbaretz (reg) limbaretz limbutzelnic (1) (liv) locvace. 3 a (Inv) Care este inzestrat cu elocventza Si: (reg) limbutzelnic (2). 4 a (Inv) Care da dovada de elocventza Si: (reg) limbutzelnic (3). 5 a (D. stari manifestari ale oamenilor) Care se manifesta printrun exces verbal Si: galagios zgomotos. 6 a (Inv; d. gesturi atitudini ale oamenilor) Care este elocvent prin el insushi facand inutile cuvintele. 7 a (Inv) Calomniator. 89 smf a (Om) care nu poate vorbi bine Si: gangav. 1011 smf a (Reg) (Om) peltic. 1213 smf a (Om) balbait.