LIMÁN limanuri shi limane s. n. 1. TZarm mal; (invechit) port. Deci vin aice iara k barca la liman SHitzi zic: intindemi mina. ALECSANDRI T. II 134. Corabierul... Alearga la limanul ce adesea la scapat. ALEXANDRESCU M. 48. Un liman mintuielnic dupo lunga inotare. CONACHI P. 286. ◊ (Poetic) Izbeshten aripi vint al soartei! Mii dor asha de dor deun tzarm: Liman cu flori shi cu lumina. TOMA C. V. 59. ◊ Expr. A ieshi la liman = a) a ieshi la mal. Sa iasa moartea la liman k sashi razbune shi ea pe Ivan. CREANGA P. 323; b) fig. a scapa dintro primejdie; a ajunge la o situatzie buna. Da din miini daca vrei sa ieshi la liman. PANN P. V. I 152. ♦ Fig. Loc de scapare; adapost refugiu. Cine shtie prin ce furtuni potrivnice trecusera shi acuma dupa un popas scurt se avintau iar cu strigat inspre limanul libertatzii. SADOVEANU P. M. 245. Ma lasasem ushor pe umarul Fanei liman al tuturor framintarilor. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 173. Tu date cu totul nadejdii shi lupta... Catindutzi limanul. NECULUTZA TZ. D. 39. ◊ (Uneori determinat prin «de adapost» «de scapare» etc.) Aici shi numai aici e limanul de scapare. SLAVICI O. I 160. ◊ Expr. A duce (sau a scoate) la (un) liman sau la liman bun = a scapa (pe cineva) dintro situatzie grea dintrun impas; a salva. Sa renuntzam la ingindurare k nu ne duce la nici un liman. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 160. Se ruga... sa o scoatza la liman bun. ISPIRESCU L. 121. A ajunge la (un) liman (sau) a ajunge limanul = a atinge tzinta dorita ashi ajunge scopul. Daca tzaranii vor sa ajunga la un liman trebuie sa se grabeasca... Dacar lasa boierilor timp sashi traga rasuflatul se duce pe apa simbetei toata stradania shi toata dreptatea lor. GALAN Z. R. 255. Totzi oamenii care se petrec pe acest pamint... ar fi sa ajunga... limanul unei fericiri neclintite. SADOVEANU P. M. 138. 2. Lac la tzarmul unei mari format prin inchiderea gurii unui fluviu printro limba de nisip shi care ramine in comunicatzie cu marea prin una sau mai multe guri. V. laguna. Varianta: (invechit) alimán s. n.