limán (limánuri) s. n. 1. Port rada loc de ancorat. 2. Refugiu adapost. Mr. limane. Tc. liman (Roesler 571; SHeineanu II 237; Meyer 244; Lokotsch 1321; Berneker 721; Vasmer II 42) din gr. λιμήν cf. ngr. λιμάνι bg. rut. rus. liman. Der. directa din gr. (Murnu 31; Roesler) nu este posibila. Der. inlimani vb. (a pune in sigurantza a ancora). Din rom. provine mag. limány (Scriban; Edelspacher 18).