LILIACHÍU, -ÍE, liliachii, adj. De culoarea florii de liliac¹, violet. În nemărginire, sub cerul liliachiu, ieșea cîteodată un vultur și plutea în razele calde, pe vînturile ușoare, ca pe o apă. SADOVEANU, O. I 298. Ai dori să mă vezi îmbrăcată în haine liliachii, cu cingătoare verde. C. PETRESCU, Î. I 9. De-abia se vedea de aici o dungă liliachie. REBREANU, I. 51. ◊ (Substantivat) Lemnul-cîinesc părea învăluit în spumă de lapte; cătina înfiripa frunzele sale ascuțite într-un liliachiu spălăcit. D. ZAMFIRESCU, R. 82. – Pronunțat: -li-a-chiu.