LICARÍ licaresc vb. IV. Intranz. 1. A raspindi o lumina slaba deabia intrezarita sau cu sclipiri ushoare shi intermitente; a lumina slab cu o flacara pilpiitore. V. pilpii miji. Stele rari licareau departe printre ingramadiri negre de nouri. SADOVEANU O. VI 64. Felinarele slabe licareau k nishte semne fantastice in shantzurile intortocheate. REBREANU N. 48. Citeva geamuri mai licaresc in bezna. VLAHUTZA O. A. 153. ◊ Fig. Nadejdea ta a licarit un moment. PAS Z. I 230. Din soarele copilariei mele In ochiul tau mai licareshteo raza. GOGA P. 26. Nimic nici chiar sperantza in ochi nu licareshte. MACEDONSKI O. I 219. 2. A sclipi a luci a straluci. Focul se aprinse shi varsa o dunga lata de lumina in tufishuri; frunzele luncii licareau. SADOVEANU O. I 17. [Piraul] intra iarashi in padure shi de aci inainte licarea tot printre radacini. GALACTION O. I 293. Dintre rindurile plicticoase licareau neincetat ochii verzi ai Tantzei. REBREANU R. I 183. Ochii i licarira in cap k doua margele de sticla. VLAHUTZA O. A. 132. Prez. ind. pers. 3 sg. shi: lícare (DESHLIU M. 49 STANCU D. 376 IOSIF PATR. 54). Variante: licurá (ODOBESCU S. I 144) vb. I licurí (EMINESCU O. I 76 ODOBESCU S. III 48 ALEXANDRESCU M. 19) vb. IV.