licarí (résc licarít) vb. A luci a scinteia. Var. licuri licura. Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri sar fi disimilat in forma mai putzin clara cf. licurici. Dupa Pascu Arhiva 1905 130 shi Pascu I 111 din lat. *luculĭre; dupa Tiktin shi Scriban legat de lat. lucēre. Conform ipotezei improbabile a lui Pushcariu Dacor. IV 7358 cf. REW 5079a dintrun lat. *liquorāre pentru liquere; dupa Herzog Dacor. V 493 din sl. likŭ „roata”. Der. licarit (var. licarish licurish) s. n. (scinteiere); licaritor adj. (scinteietor); licar s. n. (scinteiere) pare o creatzie personala a lui Cezar Petrescu.