LETOPISÉȚ (< sl.) s. n. (În Evul Mediu la români și la slavi) Scriere cu caracter istoric, în care înregistrarea evenimentelor se făcea pe ani, în ordine cronologică; cronică. Unii dintre cronicarii români (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce) și-au intitulat lucrările l.