LESHÍN leshinuri s. n. 1. Pierdere subita shi trecatoare a cunoshtintzei provocata de o anemie a creierului k urmare a unei stari maladive sau a unei emotzii puternice. Abia putu aduce putzin mina spre gura shi indata cazu intrun leshin grozav. CREANGA P. 15. Il voi cloroforma k din leshin sa treaca intrun somn adinc. EMINESCU N. 77. Nu putu vorbi mai mult. Convulsiile il apucara shi un leshin grozav k moartea i inghetza trupul. NEGRUZZI S. I 159. 2. (Urmat de determinari) Slabiciune mare lipsa de putere sau de vlaga provocata de foame sete oboseala caldura etc.; sfirsheala. Leshinul de la stomac i impainjeni din nou privirea... Nu mincase de doua zile. C. PETRESCU C. V. 129. Tremurind din tot trupul se rezema de spatele ushii caci simtzea leshin la inima. STANOIU C. I. 171. Imi vine leshin la inima. ALECSANDRI T. I 165. Accentuat shi: léshin.