leshin sn [At: ANON. CAR. / A shi: leshin / Pl: ~uri / E: drr leshina] 1 Pierdere subita shi trecatoare a cunoshtintzei fara oprirea inimii shi a mishcarilor respiratorii provocata de o anemie a creierului k urmare a unei stari maladive a unor eforturi fizice mari a unei emotzii puternice etc. Si: letargie (2) lipotimie (ivr) leshinat¹ (1) (rar) leshinatura (1). 2 Stare de slabiciune mare de lipsa de putere de vlaga provocata de foame de sete etc. Si: sfarsheala (reg) leshiere (ivr) leshinat¹ (2) (rar) leshinatura (2).