LENTÍLA s. f. 1. piesa optica transparenta shi cu suprafetzele curbate care refracta razele luminoase. ♦ ~ electronica = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinatzii de magnetzi shi de electromagnetzi care poate modifica traiectoriile electronilor; o ~ de contact = lentila din materie plastica ce se aplica direct pe globul ocular pentru corectarea vederii. 2. inel metalic de legatura intre doua tzevi de metal sau intre o tzeava shi un perete de metal. 3. lupa. 4. incluziune in sol de forma unei lentile (1). (< fr. lentille)