LÉLE s. f. (Adesea insotzit de numele persoanei la care se refera) 1. Termen de respect cu care se adreseaza la tzara un copil sau o persoana mai tinara unei femei mai in virsta. V. dada tzatza. Nui voie lele... nu intzelegetzi k nui voie? CAMILAR N. II 77. Acolo ne intilnim cu lelea Stanca. SADOVEANU P. M. 47. Lelea Fira sta Gheme depana Sfaturi inshira Pentru fatasa. COSHBUC P. II 142. ♦ (In poezia populara) Femeie tinara iubita. Lele cu sprincenen jos Sufletul badii lai scos. JARNÍKBIRSEANU D. 244. SHia pierdut sarmana lele Dragostele tinerele. ALECSANDRI P. P. 283. 2. Femeie cu purtari rele. Am aflat eu trebile tale leleo!... tigoare veninoasa ce eshti! NEGRUZZI S. III 37. Lumea piere de belea Lelea pune sa se lea = tzara arde shi baba se piaptana v. arde. ◊ Loc. adv. In dorul lelii v. dor. ◊ Expr. Fecior (sau pui fiu) de lele = shmecher shiret cotzcar; ticalos. Trei voinici feciori de lele tabaritau penserate; Dairaua cu cimpoiul shi ghitara tac speriate. IOSIF P. 62. Mai mincat fripta! fecior de lele ce miai fost. ISPIRESCU L. 195. In padurea de la Strunga Sint de cei cu pushca lunga... Feciori de lele nebuna! ALECSANDRI P. I 57. Alelei feciori de lele! Caci rapishi zilele mele! id. P. P. 73.