léle s. f. 1. Denumire care se da matushilor surorilor mai mari shi in general tuturor femeilor dar sa nu fie batrine. 2. Titlu care uneori il da indragostitul tinerei careia i face curte. 3. Femeie stricata desfrinata. Mr. lele lala mod de adresare pentru unchi sau var. Creatzie expresiva din limbajul copiilor (DAR; Iordan BF IX 150) comuna unui mare numar de idiomuri: cf. gr. λαλά „bunica” λαλᾶς „bunic” alb. lala „matusha” lale „unchi” ljaljë „titlu de curtoazie in general”; tc. lela „doamna” lolo „prostituata”; sl. (bg.) lĕlja „matusha” bg. lelĕk „unchi”; genov. lalla „matusha”; sp. lela „doamna; stapina”. E putzin probabila der. din sl. sustzinuta de Miklosich Slaw. Elem. 28; Cihac II 169; shi Conev 58; shi mai putzin chiar cea din numele Leila (Roesler 597). Este un cuvint de uz comun (ALR I 164). Der. lelica lica lelitza s. f. (dim. al lui lele); lea s. f. (haplologie din lelea) se foloseshte numai cu numele propriu cf. bg. le ljo „exclamatzie pentru a se adresa unei femei”; leica s. f. (dim. de la lele) cu suf. k cf. maica sau direct din sl. cf. bg. lĕlka „cumnata” rut. leljka „matusha”. Din rom. pare a proveni tzig. lele (Wlislocki 100).