LEGĂNA vb. (Mold., Criș., Trans. SV, Trans. N ) A se clătină. A: Țot pămîntul să ridică Și să leagănă de frică. DOSOFTEI, PS. ◊ Fig. Ștefan-Vodă îmbla legănîndu-se încotro va lua. M. COSTIN. C: Leagănă cu capul, cu ochii clipesc. VCC, 40. Pămîntul se va legăna. POGREB., 97^v; cf. STR., 49^r; PS. SEC. XVIII. 32^r. Etimologie: lat. *liginare. Cf. t r e m u r a.