LEGIUÍT A legiuitzi te adj. (Invechit) Care este in conformitate cu legea bazat pe lege sau cerut de lege; legal. Tinarul nu a mai avut astimpar shi inainte chiar de virsta legiuita sa aruncat cu pasiune in luptele politice. CARAGIALE O. II 182. Acest drept legiuit a Moldovei. NEGRUZZI S. I 242. Dupa mai multe lupte statornicinduse in sfirshit SHtefan vv. pe tronul Moldovei shi recunoscinduse de domn legiuit Miron merse shi el cu altzi boieri de i se inchina. BALCESCU O. I 183. ♦ Legitim (1). K shi cu un veac mai inainte se perindasera feciori legiuitzi ori copii din flori ai domniei care rivneau sa ia puterea. SADOVEANU N. P. 5. ♦ (Substantivat) Sotz sau sotzie legitima. Ce facuse ce dresese cucoana Catinca legiuita lui cuconu Ionitza k de la o vreme numai ce prinse de veste k legiuitul dsale adica cuconul Ionitza Hrisanti e un batrin frumos. HOGASH H. 13.