legitima [At: HELIADE O. II 301 / Pzi: ~mez / E: fr légitimer] 1 vt (Jur) A face o actziune juridica in urma careia un copil din afara casatoriei dobandeshte situatzia juridica a unui copil care este nascut din casatorie Si: a recunoashte. 2 vt (Ivr) A infia un copil. 3 vt (Ivr) A adopta un copil. 4 vt (Rar) A da un caracter legitim (1). 5 vt (Rar) A face sa dobandeasca un caracter legitim (1) Si: a legitimiza. 6 vt A oficializa o casatorie. 7 vt A justifica. 8 vt A motiva. 9 vt A considera ceva indreptatzit. 1011 vtr A(shi) dovedi identitatea pe baza unui document oficial cu ajutorul unei legitimatzii (7) etc. Si: (ivr) a leghitimalui. 12 vt (Ivr) A verifica.