*legítim a adj. (lat. legitimus). Care are calitatzile cerute de lege bazat pe drept: drepturĭ legitime. Just echitabil: cerere legitima. Dinastie legitima care domneshte pe baza dreptuluĭ de ereditate. Casatorie legitima consacrata de lege. Copiĭ legitimĭ nascutzĭ din casatorie legitima. Dreptu de legitima aparare dreptu care legeal recunoashte fiecaruĭa de a respinge pin fortza o agresiune. Adv. In mod legitim. Fals tím (dupa fr.).