leát (leáturi) s. n. 1. An data. 2. Recrutare contingent. 3. Recrut racan. 4. Soldat care apartzine aceluiashi contingent cu altul camarad. Sl. lĕto (Miklosich Slaw. Elem. 29; Miklosich Lexicon 351; Cihac II 167). Din forma de „a data documentele” sl. vŭ lĕto „in anul” provine veleat (var. inv. valeat) s. n. (data; loc termen; viatza). Comp. letopisetz s. n. (cronica anale) din sl. lĕtopisĭcĭ. Cf. indelete.