leágan (leágane) s. n. 1. Patutz care se balanseaza pentru copiii mici. 2. Inceput origine. 3. Scrinciob dulap. 4. (Inv.) Caleashca shareta. 5. Scaunel capra vizitiului la trasurile cu suspensie. 6. Virsha instrument de pescuit in forma conica. Var. leangan leagana. Mr. leagina megl. legan istr. leagar. Der. legana vb. (a da in leagan un copil; a adormi cu cintece un copil; a dezmierda a desfata; refl. a se da in leagan; a merge leganat a se balansa; refl. a se clatina a oscila a se balabani; refl. inv. a se indoi a shovai); leganator adj. (care incinta); leganatoare s. f. (servitoare care leagana); leganatura s. f. (leganare). Origine nesigura. Pare sa provina dintrun lat. *lecanis din gr. λεϰάνη (shi de asemeni λαϰάνη sau λεϰάνιον) „taler galeata jgheab” cf. rus. lochanĭ „lighean” (Vasmer II 62). De fapt forma traditzionala a leaganului este cea a unei copai facute dintrun trunchi de copac taiat in doua in directzia inaltzimii shi scobit cf. albie copaie. Dupa Boissacq 568 cuvintele gr. provin prin intermediul lui λέϰος „taler” dintro radacina indoeurop. *leq „a se incovoia” cf. lat. lanx „taler terezie de balantza”. Semantismul pare normal: nu shi fonetismul care prezinta o oarecare dificultate. Ar trebui sa se admita o schimbare de accent facilitat poate de vb. legana (cf. pieptenepieptana cumpanacumpani geamanaingemana etc.). SHi asha rezultatul ar trebui sa fie leagina (k in mr.) unde i sar fi deschis sub influentza lui e anterior shi al lui e final de la pl. Forma de pl. a oscilat de la leagene (sec. XVII inv.) › legene la leagane care este forma acceptata astazi poate datorita unei repugnantze instinctive de a admite schimbarea lui g › ğ in interiorul cuvintului. Este un cuvint comun (ALR I 287); shi prezentza formei rotacizate (cf. istr.) arata fara putintza de tagada o apartenentza la fondul lingvistic primitiv. Der. din gr. λεϰάνη sau λαγένα a fost deja propusa de Roesler 571 dar nu a fost acceptata shi nici nar putea fi caci Roesler pornea de la gr. moderna. Laurian shi Massim se gindeau la gr. λίϰνον „leagan”; shi Candrea presupune k acest ultim cuvint ar fi trecut in lat. in forma *ligĭnus a carei der. nu pare corecta (caci dificultatea rezultatului gi › ga se explica neconvingator prin paralelismul cu cearcan shi mesteacan). Toate celelalte ipoteze pleaca de la vb. legana considerat k originar in timp ce leagan ar fi un postverbal. Parerea cea mai acceptata astazi din cite se pare este cea a lui Pushcariu care se bazeaza pe un lat. *lĭgĭnāre der. din ligare. Explicatzia semantica se gaseshte in faptul k anumite leagane se leaga de o grinda din tavan pentru a le ushura balansul (Pushcariu Lat. ti 172; Pushcariu 957; REW 5028; Tiktin; Pushcariu Dacor. I 228; Rosetti I 58 shi 168; Iordan BF IX 149; cf. Rohlfs Differenzierung 57; Draganu Dacor. III 50914 explica lat. *lĭgĭnāre printrun radical *lig „a mishca”). Dar obiceiul leaganelor legate de tavan exista doar in Trans. shi nu e sigur cai cel initzial; fonetismul nu inceteaza sa prezinte dificultatzi; shi nici evolutzia semantica propusa nu pare probabila deoarece *lĭgĭnāre „leagane” ar trebui sa insemne dupa acelashi Pushcariu „a lega leaganul” adica faza de pregatire a lui legana care se da o singura data; asha k *lĭgĭnāre doar in mod fortzat ar putea ajunge sa insemne „a legana” (dupa cum in iter facere nu putem conchide k facere ar putea ajunge sa insemne „a calatori”). Cu atit mai putzin pare convingator etimonul *legivinare de la levis compus cu agināre (CandreaDens. 943; Densusianu GS II 317) cu sensul de „a se mishca incet”. In fine nu sint probabile explicatziile incercate pe baza imprumuturilor moderne din mag. lengetni logatni (Cihac II 511); din alb. lëkunt „a legana” (Miklosich Rum. Unters. II 22); din bg. legalo „cuib” (Byhan 264); din mag. lengeni „a undui a face valuri” (Scriban).