LÁUR lauri s. m. 1. Dafin. ♦ (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se incununau odinioara eroii poetzii oratorii); fig. glorie victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se multzumi cu succesele obtzinute shi a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente shi lucioase cu flori mici shi cu fructe roshii (Ilex aquifolium). 3. Planta veninoasa cu miros neplacut cu flori mari albe shi cu fructul o capsula tzepoasa; ciumafaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam.; in fraze interogative sau exclamative) Am mancat laur(i) sau doar nam mancat laur(i) = doar nus nebun. Lat. laurus.